luni, 17 octombrie 2011

Ceea ce daruim este ceea ce primim inapoi (partea II )

Cea mai mare parte dintre noi avem idei ciudate despre cine suntem noi şi multe, multe reguli rigide despre felul în care viaţa trebuie trăită.
Aceasta nu este ca să ne auto-condamnăm căci, chiar în clipa aceasta fiecare face ceea ce crede că este mai bine. Dacă am fi ştiut mai bine şi am fi avut mai multă conştiinţa şi înţelegere, am face lucrurile diferit. Te rog să nu te auto-acuzi pentru că ai ajuns acolo unde eşti astăzi. Însuşi faptul că ai găsit această carte şi m-ai descoperit pe mine, înseamna că eşti pregătit să faci o schimbare pozitivă în viaţa ta. Felicită-te pentru asta. “Bărbaţii nu plâng!”, “Femeile nu ştiu să folosească banii!”, ce idei limitate ca să trăieşti cu ele!
      Când suntem foarte mici, învăţăm ce să credem despre noi înşine şi despre viaţă, din reacţiile adulţilor din jurul nostru.

Aşa învăţăm ce să gândim despre noi înşine şi despre lumea ce ne înconjoară. Acum, dacă ai trăit cu oameni care erau nefericiţi, speriaţi, vinovaţi sau mânioşi, atunci ai învăţat o mulţime de lucruri negative despre tine însuţi şi despre lumea care te înconjoară. “Eu niciodată nu fac nimic aşa cum trebuie.” “Este numai vina mea!” ”Dacă mă supăr sunt o persoană rea.”  Credinte ca acestea, creeaza o viata plina de frustrare!
Când creştem avem tendinţa de a re-crea mediul emoţional din casa unde am trăit primele stagii ale copilăriei.
Aceasta nu este bine sau rău, corect sau greşit; este doar ceea ce recunoaştem înăuntrul nostru ca “acasă”. Deasemenea, noi avem tendinţa de a re-crea în viaţa noastră personală relaţiile pe care le-am avut cu mamele sau cu taţii noştri, relaţii pe care le-au avut părinţii unul cu celălalt. Găndeşte-te de câte ori ai avut un iubit sau un şef care era “exact” ca unul din părinţii tăi.
Ba mai mult, noi ne tratăm pe noi înşine aşa cum ne-au tratat părinţii noştri. Ne certăm şi ne pedepsim pe noi înşine în acelaşi fel. Aproape că poţi auzi cuvintele, dacă asculţi bine. Şi în acelaşi mod, noi ne iubim si ne încurajăm la fel cum eram iubiţi şi încurajaţi când eram copii.
“Nu faci niciodată nimic ca lumea.” “Este numai vina mea.” “Cât de des ţi-ai spus ţie însuţi cuvintele acestea?”
“Eşti minunat.””Te iubesc.” Cât de des îţi repeţi aceste cuvinte?






Reacții:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu