joi, 3 noiembrie 2011

Cautarea fericirii - filosofie-

“Toti oamenii doresc sa fie fericiti, toti fara exceptie”.( Pascal) Contradictii uimitoare ce se gasesc in natura umana cu privire la adevar, la fericire si la mai multe alte lucruri. Omul cauta fericirea in autoritate, in cercetari si stiinte, in voluptati. Sunt 3 placeri pamantesti care au dat nastere filosofilor. Toti voiau “binele
universal”, dar acesta nu sta in nici unul din lucrurile particulare. Pe acestea le posedam si le pierdem. Instinctul si pasiunea ne conduc. Instinctul spune ca fericirea e de cautat in noi. Pasiunea se revolta: fericirea e in afara noastra, in lucrurile exterioare care ne ispitesc si ne cheama. Nimeni nu-i crede pe filosofii de tipul lui Socrate care ne retrimit la noi insine. Ii cred doar nataraii, iar Socrate si istoricii nu cultiva decat rationamente false. Unii ne alunga din noi, altii ne recheama. Unii vor sa devenim dumnezei (respingand pasiunea), altii vite (renuntand la ratiune). Pe care sa-i credem? Cine are dreptate? Nimic nu e autentic, conclude Pascal. Existenta cotidiana este inautentica pentru ca ofera omului prilejul de a se ascunde tumultul vietii.
De aceea, spune el dezamagit, oamenilor le plac asa de mult zgomotul si tumultul din lume. Unde este fericirea? Ramane, se vede tot un ideal. Viata este incertitudine si nefericire. Omul vrea si fericirea si adevarul. Nenorocirea lui este ca nu este capabil de a le gasi.

Reacții:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu