In veacurile trecute, cand comportarea in societate se supunea unor reguli protocolare, manualele de buna purtare cuprindeau capitole speciale despre conversatie.
Udeva cand se aduna
La chefuri, la voie buna,
Trebuie sa se vorbeasca
Care pe-un om sa-l veseleasca,
Iar nu care sa-l mahneasca.
........................................
Si iarasi nu vorbi multe,
Ci putine si scurte
Si acele cat sa poate
Sa fie-ntelepte toate.
.....................................
Sa aibi pururea cuvinte
Frumoase, dulci si cu minte.
Nu vorbi-n gura ce-ti vine
Pana nu te gandesti bine.
......................................
Undeva din intamplare
Cand intri in disputare,
Nu cauta-n cuvantare
Sa invingi pe fiescare,
Au sa vei ca tot la tine
Sa asculte fiescine
Si vorba-ti sa se auza,
Altul sa nu mai raspunza.
.......................................
Ci tu d-astea te fereste
Si ce vei avea vorbeste
Fara de precuvantare,
Frumos si cu prescurtare,
Tiind sirul vorbei bine
Si curat cum se cuvine.
N-adaoga de la tine
Alte cuvinte streine,
Nici te-ntoarce inc-o data
La vorba cea cuvantata.
Unele din versurile acestea nu sunt modele de limba romaneasca frumoasa si corecta dar, sa recunoastem, insa, ca sfaturile date de autorul " Povestii vorbei si al Sezatorii la tara" sunt pline de bun simt.




