Factorii ereditari si prenatali - mostenirea ereditara mama- copil

Mostenirea ereditara joaca un rol important. Ceea ce sunt parintii, aceea vor fi si copii lor, dar intr-o masura cu mult mai mare. Constitutia fizica a parintilor, predispozitiile si gusturile lor, inclinatiile lor mintale si morale sunt reproduse, intr-un grad mai mare sau mai mic, in copii lor.

Mama trebuie sa duca o viata cumpatata. Temeliile unui caracter bun, care urmeaza sa se manifeste in viitorul om, sunt asezate in mod decisiv, prin practicarea unei cumpatari stricte in viata mamei, inca inainte de nasterea copilului. Aceasta lectie nu are voie sa fie privita cu indiferenta.
Mama care doreste sa deviina un bun educator al copiilor ei trebuie ca, inainte de nasterea lor, sa-si formeze obiceiul autocontrolului si al renuntarii de sine, deoarece ea le va transmite copiilor propriile trasaturi de caracter, atat calitati, cat si defecte.

Preocuparile si tarea de dispozitie a mamei isi pun amprenta asupra urmasilor. Gandurile si simtamintele mameivor avea o influenta puternica asupra mostenirii pe care o da copilului ei. Daca permite ca mintea sa-i fie preocupata de simtamintele personale, daca este ingaduitoare fata de propriul egoism, daca este irascibila si capricioasa, inclinatiile copilului ei vor demonstra acest fapt. Pe aceasta cale, multi au primit ca mostenire ereditara o suma de inclinatii spre rau aproape de nebiruit.
Daca adera in mod categoric la principii corecte, daca este cumpatata si stapana pe sine, daca este buna, amabila si altruista, mama ii poate transmite copilulului ei aceleasi trasaturi de caracter pretioase.

Predispozitia  spre consumul de droguri transmisa de la parinti. Caracteristicile mintale si fizice, inclinatiile si gusturile sunt transmise copiilor din partea ambilor parinti. Consumatorii de bauturi alcoolice si tutun pot sa le transmita copiilor lor, si o fac, poftele lor mereu nesatisfacute, sangele lor intoxicat si nervii iritati.
De regula, fiecare om necumpatat care are copii transmite in constitutia acestora propriile inclinatii si tendinte rele.


In articolul urmator vom descoperi cum influenteaza factorii sociali si familiali modelarea caracterelor copiilor. 
















 .

Read More

Ceea ce daruim este ceea ce primim inapoi (partea II )

Cea mai mare parte dintre noi avem idei ciudate despre cine suntem noi şi multe, multe reguli rigide despre felul în care viaţa trebuie trăită.

Aceasta nu este ca să ne auto-condamnăm căci, chiar în clipa aceasta fiecare face ceea ce crede că este mai bine. Dacă am fi ştiut mai bine şi am fi avut mai multă conştiinţa şi înţelegere, am face lucrurile diferit. Te rog să nu te auto-acuzi pentru că ai ajuns acolo unde eşti astăzi. Însuşi faptul că ai găsit această carte şi m-ai descoperit pe mine, înseamna că eşti pregătit să faci o schimbare pozitivă în viaţa ta. Felicită-te pentru asta. “Bărbaţii nu plâng!”, “Femeile nu ştiu să folosească banii!”, ce idei limitate ca să trăieşti cu ele!

      Când suntem foarte mici, învăţăm ce să credem despre noi înşine şi despre viaţă, din reacţiile adulţilor din jurul nostru.

Aşa învăţăm ce să gândim despre noi înşine şi despre lumea ce ne înconjoară. Acum, dacă ai trăit cu oameni care erau nefericiţi, speriaţi, vinovaţi sau mânioşi, atunci ai învăţat o mulţime de lucruri negative despre tine însuţi şi despre lumea care te înconjoară. “Eu niciodată nu fac nimic aşa cum trebuie.” “Este numai vina mea!” ”Dacă mă supăr sunt o persoană rea.”  Credinte ca acestea, creeaza o viata plina de frustrare!

Când creştem avem tendinţa de a re-crea mediul emoţional din casa unde am trăit primele stagii ale copilăriei.

Aceasta nu este bine sau rău, corect sau greşit; este doar ceea ce recunoaştem înăuntrul nostru ca “acasă”. Deasemenea, noi avem tendinţa de a re-crea în viaţa noastră personală relaţiile pe care le-am avut cu mamele sau cu taţii noştri, relaţii pe care le-au avut părinţii unul cu celălalt. Găndeşte-te de câte ori ai avut un iubit sau un şef care era “exact” ca unul din părinţii tăi.

Ba mai mult, noi ne tratăm pe noi înşine aşa cum ne-au tratat părinţii noştri. Ne certăm şi ne pedepsim pe noi înşine în acelaşi fel. Aproape că poţi auzi cuvintele, dacă asculţi bine. Şi în acelaşi mod, noi ne iubim si ne încurajăm la fel cum eram iubiţi şi încurajaţi când eram copii.

“Nu faci niciodată nimic ca lumea.” “Este numai vina mea.” “Cât de des ţi-ai spus ţie însuţi cuvintele acestea?”

“Eşti minunat.””Te iubesc.” Cât de des îţi repeţi aceste cuvinte?

Read More