miercuri, 13 iulie 2011

apreciere si autoapreciere subiectiva

    " A fi intrecut de catre cineva care iti este superior este o componenta a gloriei ".( P. Syrus) Nimeni nu se poate sustrage, bineinteles, unui moment de recunoastere lucida a limitelor posibilitatilor sale psihologice sau celui de recunoastere a meritelor altora: " Sa dam Cezarului cele ce sunt ale Cezarului". Este important  sa realizam insa comparatii realiste, astfel ele pot deveni periculoase: unii ajung, de exemplu, sa-si dezvolte un sentiment de inferioritate atat de puternic, incat le paralizeaza orice initiativa sau chiar dorinta de a mai trai. Altii, dimpotriva, realizeaza o imagine atat de buna despre sine, incat pot ajunge sa se considere un geniu neinteles. 
   Intelept este  sa ne comparam nu atat cu altii, cat mai ales cu trecutul nostru sau cu unele posibilitati de viitor, pentru a ne evalua masura progresului sufletesc inregistrat pana la un moment dat. 
   Desigur, observatia lui P. Syrus impune si o alta interpretare: invinsul face parte din gloria invingatorului, deoarece acesta si-a pus in  valoarea calitatile doar in masura in care  a fost stimulat de raspunsurile tot mai performante ale colegului de competitie.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu